Ce-i un micinik, n-ai aflat?
E ca un balon cu blană
Parc-un câine a mâncat
O mingiuță dolofană
Micinikii încap oriunde
Se pot face mari sau mici
Și, în câteva secunde
Sunt acolo sau aici
Fioroși sunt foarte rar
Nu e genul lor să fie
Fioroși nu, dar măcar
Sunt haioși, asta se știe!
---
Eu sunt Timok și sunt un micinik. Cum, nu știi ce e un micinik? Hmm, hai să îți povestesc, atunci. Acum mulți ani, noi micknikii arătam ca niște căței. Cu blană aurie și frumoasă, cu urechile fâlfâind, așa, în vânt.
Apoi, habar n-am din ce cauză, un strămoș de-al meu a înghițit un balon. El n-a pățit nimic, doar că s-a uitat în oglindă și ce să vadă. Era rotund precum balonul. Și nu mai putea merge normal, ca toți cățeii, în patru lăbuțe. Nuuu. Dar putea țopăi. Țop, țop, din loc în loc.
Toți copiii lui și toți copiii copiilor lor s-au născut, apoi, așa. Rotunzi ca niște baloane și țopăicioși nevoie mare. Țup, țup, țup. Doar că noi nu ne oprisem din inventat. Nuu.
Vezi tu, bunicul meu, marele Timocescu, a descoperit ceva interesant. După cum își dorea, putea sufla afară tot aerul din el și putea deveni mic sau subțire sau oricum ar fi avut nevoie să fie.
Și încăpea, astfel, în orice loc, oricât de strâmt ar fi fost el. Timocescu a devenit, astfel, unul dintre cei mai cunoscuți miciniki de pe Pluto.
În plus noi, micinikii, avem cu toții un secret pe care nu-l știe nimeni. Înțelegem perfect limba omuleților de pe Pluto, stăpânii noștri. De fapt, înțelegem limba oricărei ființe cu care intrăm în contact. Doar că nu le spunem asta. Nuu.
Ne prefacem în continuare că suntem animăluțe haioase și neștiutoare. Așa aflăm care omuleți vorbesc frumos de noi și care nu. Cred că toate animalele din lume fac așa. Se prefac că nu înțeleg mare lucru, să fie sigure că știu atunci când stăpânii lor le tratează urât.