Henry Ward Beecher afirma că „vocea este clopotul sufletului sau zgomotul ciocanului și nicovalei”. Conștientizăm prea puțin faptul că avem un instrument natural care poate schimba radical rezultatele comunicării interumane.

Chris Voss, un fost negociator șef FBI, identifică trei categorii vocale: (i) vocea asertivă/abruptă (tonul direct, onest, brutal, de evitat prin caracterul său contraproductiv); (ii) vocea jucăușă/zâmbitoare (preferabilă în 80% din situații prin faptul că transmite informația într-o manieră colaborativă, relaxată); (iii) vocea analistului (declarativă, pe un ton cald, calm și definitiv, trebuie folosită cu măsura dată de obiectivul ei - exprimarea unei decizii finale, imuabile). Liantul este tonalitatea vocii liniștitoare, denumită de acelați expert „vocea DJ-ului FM de noapte” (lentă, calmă, cu efect de încetinire a fluxului gândirii ascultătorului și de relaxare a acestuia).

Trebuie să ținem cont de volumul vocii și de adaptarea constantă a acesteia față de spațiu, reacții sau mesajele transmise. Vocea va fi proiectată astfel încât va ajunge până la ascultător ca o undă sonoră (această imagine ne va ajuta să ne adaptăm tonalitatea).

Nu în ultimul rând, trebuie să ne imaginăm discursul verbal ca o călătorie într-un spațiu geografic care cuprinde variații - dealuri, munți și depresiuni. Monotonia (vorbirea pe un singur ton) este o cale sigură de a pierde atenția ascultătorilor și de a îi plictisi, la fel cum te plictisește un voiaj în care peisajul rămâne neschimbat.