După acestea, Isus şi ucenicii Săi au venit în ţinutul Iudeii; şi acolo stătea cu ei şi boteza.

Şi boteza şi Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau multe ape acolo; şi veneau şi erau botezaţi,

pentru că Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.

Dar a fost o discuţie a ucenicilor lui Ioan cu un iudeu, despre curăţire.

Şi au venit la Ioan şi i-au spus: „Rabi, Cel care era cu tine dincolo de Iordan, despre care ai mărturisit tu, iată, Acesta botează şi toţi vin la El“.

Ioan a răspuns şi a zis: „Un om nu poate primi nimic, dacă nu-i este dat din cer.

Voi înşivă îmi sunteţi martori că am spus: «Nu sunt eu Hristosul», ci: «Sunt trimis înaintea Lui».

Cine are mireasa este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Deci această bucurie a mea este împlinită.

El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.

Cine vine de sus este mai presus de toţi. Cine este de pe pământ, de pe pământ este şi de pe pământ vorbeşte. Cine vine din cer este mai presus de toţi

şi, ceea ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte; şi nimeni nu primeşte mărturia Lui.

Cine a primit mărturia Sa a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.

Pentru că Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură.

Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui.

Cine crede în Fiul are viaţă eternă; şi cine nu se supune Fiului nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“.