„Şi dacă nu vine ? Ne întoarcem mâine şi poimâne. Posibil! Ideea este, până când va veni! Am aşteptat şi ieri, aşa a trecut timpul. Așteptăm. Suntem plictisiti. Nu, nu protesta, suntem plictisiți de moarte, nu se poate nega. Bun. O diversiune vine și ce facem? O lăsăm să se piardă. Într-o clipă, totul va dispărea și vom fi singuri încă o dată, în mijlocul neantului. Mâine, când mă trezesc sau cred că fac, ce să spun despre astăzi? Că, împreună cu prietenul meu Estragon, în acest loc, până la căderea nopții, l-am așteptat pe Godot? De ce suntem aici, aceasta este întrebarea? Și suntem binecuvântați în acest sens, că se întâmplă să știm răspunsul. Da, în această confuzie imensă este clar un singur lucru. Așteptăm să vină Godot. Nu suntem sfinți, dar ne-am păstrat numirea” (selecție din En attendant Godot) Pentru aceasta piesă, și nu numai, “ Aşteptându-l pe Godot’’, Samuel Beckett a primit în 1969 premiul Nobel pentru Literatură. Un univers atemporal,  în care oameni amnezici existenţial, îşi caută salvarea într-o aşteptare al cărui scop, timp şi motivaţie, le scapă. Este un chin și o agonie în absurdul secular pe care omenirea îl trăiește într-o aşteptare pe care nu o mai crede şi nu o mai înţelege.  Într-un contrast orbitor, plin de lumină şi speranţă, Biblia ne garantează venirea lui Isus. "Mă duc să va pregătesc un loc, zice Isus, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi." Acestei minunate garanţii a revenirii sale îi răspunde Petru atunci când zice: Ce fel de oameni ar trebui sa fiți, aşteptând şi grăbind venirea Lui? Chiar, ce fel de oameni ar trebui să fie creştinii? Asemenea lui Didi si Gogo? E timpul să se trezească din somn creştinii şi să fie, nu să aibă!  

Dacă apreciați emisiunea noastră vă invităm să dați Like paginii noastre și subscribe canalului nostru de youtube (la link-ul următor: https://bit.ly/2Qui21K) pentru a fii la curent cu emisiunile viitoare.