Întâi de toate, trebuie să clarificăm acest subiect arătând ce nu este biserica. Ea nu este o societate politică, administrativă sau socială cu caracter de grup, rasă sau naționalitate. Conceptul de “Biserica națională” se află într-o contradicție flagrantă cu imaginea unei Biserici mondiale fără frontiere prezentată de scrierile Noului Testament. Biblia definește Biserica drept comunitatea tuturor oamenilor credincioși în Domnul Isus și născuți din nou prin lucrarea Duhului Sfânt. Apostolul Petru vorbește despre Biserică în termenii unei preoții universale și a unei case duhovnicești (1 Petru 2:5). Adunarea celor credincioși este intr-adevăr o astfel de societate divină al cărei conducator suprem este Hristos, dar departe de a fi o organizație sau, și mai rău, o ierarhie, Biserica creștină este o familie de frați și de surori. Mai mult însă decât nevoile materiale, Biserica are nevoie de slujitori chemați special să hrănească adunarea din punct de vedere spiritual. Dacă Biserica este o familie, atunci fiecare credincios trebuie să fie îngrijit și ajutat să crească duhovnicește. Pavel le scrie celor din Galatia: “Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeței. Și ia seama la tine însuți, ca sa nu fii ispitit și tu. Purtați-vă sarcinile unii altora, și veți împlini astfel legea lui Hristos” (Gal. 6:1, 2). Când însă Biserica devine subiect de investigație jurnalistică iar subiectul nu este de natură spirituală ci de cheltuire a banului public, priveliștea aceasta coboară Biserica de la rangul de autoritate formativă și spirituală la nivelul unor grupuri de interese materiale și speculative ce dezonorează învățătura, prestigiul și istoria bisericească.  

Dacă apreciați emisiunea noastră vă invităm să dați Like paginii noastre și subscribe canalului nostru de youtube (la link-ul următor: https://bit.ly/2Qui21K) pentru a fii la curent cu emisiunile viitoare.