Biserica a încercat toate metodele imaginabile să producă redeșteptarea și reforma despre care știe sigur că sunt „cea mai mare și cea mai urgentă nevoie a noastră.” În zadar. De fiecare dată proiectul începea cu surle, trâmbițe și mare tamtam, ca să se sfârșească mereu cu lamentabilul previzibil fâsâit. Nu am observat că trezirea fecioarelor adormite se produce doar când, la miezul nopții, răsună în cetate marea strigare: „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!”
Apocalipsa lui Ioan descoperă o realitate absolut tulburătoare: Parcă și morții și-au pierdut răbdarea și nu mai suportă încropeala laodiceană, tărăgăneala, mediocritatea și lipsa de interes a bisericii rămășiței în treburile lui Dumnezeu. Martirii generațiilor trecute trebuiau să fie demult în cer, bucurându-se de rodul muncii sufletului lor. Ei nu și-au iubit viața chiar până la moarte, de dragul neprihănirii, ca guvernarea divină să poată fi justificată și marea controversă încheiată. Acum observă cu stupoare cum noi, frații și tovarășii lor de suferință, ne dăm peste cap să ne așezăm cât mai bine în această lume, facem compromis după compromis nu cumva să se atingă balaurul de scumpa noastră piele, și ne aliem cu cei mai înverșunați vrăjmași ai cauzei lui Dumnezeu spre a construi o lume mai bună, mai pașnică, mai durabilă, aici pe pământ. De ce nu se “împlinește” numărul tovarășilor lor de slujbă, care urmează să fie omorâți ca și ei? Pentru că noi, tovarășii lor de slujbă, am făcut pact cu diavolul pentru ridicarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ sub stăpânirea duhurilor necurate.
...
Drama prezentată de Ioan în cartea Apocalipsei este simbolizată printr-o luptă între un balaur și un miel. Știm că balaurul reprezintă forțele răului care acționează pe principiile egoismului, minciunii, uciderii, a violenței și forței. Mielul este simbolul împărăției lui Hristos, care acționează pe principiile iubirii, neprihănirii și a slujirii. Hristos și Satana (Mielul și balaurul) acționează prin mijloace pământești pentru a-și îndeplini scopurile pe pământ. Hristos își revelează principiile caracterului Său prin poporul Său, adevărata biserică a lui Isus Hristos. Satana se revelează prin intermediul unei puternice confederații dintre biserică și stat. Când caracterele lui Hristos și Satana vor fi astfel pe deplin manifestate, sfârșitul va veni. Legea neprihănirii se va dovedi mai puternică decât toată puterea balaurului și a forțelor sale. Temeliile atacului împotriva legii eterne a creațiunii se vor dovedi slabe și putrede exact cum a declarat Dumnezeu de la început.
...
Momentul sigilării găsește biserica într-o stare de apostazie generalizată, cu majoritatea membrilor convinși că aduc o slujbă lui Dumnezeu. Profetul Ezechiel descoperă că sigilarea poporului lui Dumnezeu se petrece în timp ce biserica este scufundată în cele mai grozave urâciuni, și că cei sigilați sunt acolo, în biserică, în mijlocul poporului care practică acele urâciuni cu seninătate și nepăsare: Oricât de surprinzător ar părea, Domnul consideră că cei pregătiți pentru sigilare sunt oamenii care văd problemele poporului lor şi apelează la Dumnezeu pentru rezolvare. Ei percep urâciunile contemporane, văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea deoarece au avut o sclipire a neprihănirii lui Hristos şi pot face deosebire între crucea lui Hristos şi crucea lui Tamuz.
...
Scopul lui Dumnezeu în Mișcarea Adventă poate fi înțeles numai dacă se înțelege imaginea de ansamblu a scopului lui Dumnezeu în crearea omului. Care este legătura creației omului cu mișcarea adventă? Sanctuarul lui Dumnezeu trebuie curățit — justificat, re-adus la starea inițială. Sanctuarul este locul numelui lui Dumnezeu. Așadar Daniel 8:14 se referă în primul rând la justificarea numelui lui Dumnezeu în universul Său. Cum va fi justificat numele Lui? De către om! Așadar, mesajul pentru ziua de azi face apel la om, spunând: „Dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui…” - adică a eliberării Numelui Său…a justificării Legii Eterne a creațiunii iar aceasta va fi realizat prin această nouă familie divino-umană al cărui Începător - al doilea Adam este Hristos: “În natura omenească trebuia să se refacă însuși chipul lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu și a lui Hristos necesită desăvârșirea caracterului poporului Său. ( DA, 671)
...
„Înainte de revărsarea finală a judecăților lui Dumnezeu peste pământ, în mijlocul poporului lui Dumnezeu va avea loc o așa reînviorare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Duhul și puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate peste copiii Săi. În vremea aceea, mulți se vor despărți de bisericile acelea în care dragostea pentru lume a luat locul iubirii față de Dumnezeu și față de Cuvântul Său. Mulți, atât slujitori, cât și laici, vor primi cu bucurie acele adevăruri mari pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie vestite în vremea aceea, pentru a pregăti un popor pentru a doua venire a Domnului. Vrăjmașul sufletelor dorește să împiedice această lucrare și înainte ca să vină timpul pentru o astfel de lucrare, el va încerca să o împiedice, introducând o contrafacere. În bisericile pe care va reuși să le aducă sub puterea lui amăgitoare, va face să pară că s-a revărsat o binecuvântare deosebită a lui Dumnezeu; se va manifesta ceea ce se crede a fi un mare interes religios. Mulțimile se vor bucura că Dumnezeu lucrează în mod minunat pentru ei, când de fapt aceasta este lucrarea altui spirit. Sub o aparență religioasă, Satana va căuta să-și întindă influența peste lumea creștină“ (GC 464).
1 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru și pe din afară, pecetluită cu șapte peceți. 2 Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” 3 Și nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. 4 Și am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. 5 Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge; iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei. 6 Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul. 7 El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie. Apocalipsa 5: 1-7
...
Solia centrală a Mișcării Advente se concentrează în special pe marile cărți profetice ale lui Daniel și Apocalipsa. Așteptând cu nerăbdare momentul în care acest mesaj va deveni proeminent, Hristos a declarat că nu va mai fi timp. El a văzut că acest mesaj puternic va revela pe deplin dragostea și scopul Său pentru poporul Său, așa încât Împărăția Sa va fi instaurată pentru eternitate. Cu toate acestea, deși noi ca popor, am studiat și am predicat din Daniel și Apocalipsa timp de peste un secol și jumătate, încă nu vedem împlinirea punctului culminat al acestor cărți. Eu zic ca a sosit timpul ca poporul lui Dumnezeu să caute să aprecieze mai pe deplin adevărurile eterne a acestor două mari cărți, dar pentru a face acest lucru, este foarte util să înțelegem tema centrală a fiecăreia. Vă invit așadar să observăm, mesajele centrale ale cărților Daniel și Apocalipsa în lumina crescândă a soliei îngerului al treilea.
Sub ochii noștri se formează în aceste zile un grup de loialiști ai neprihănirii veșnice care descoperă și îmbrățișază cu entuziasm ceea ce Spiritul Profeției numea „lumină adițională,” o plasează „în cadrul adevărului prezent” și din această fuziune apare noua omenire, oameni uniți cu divinitatea prin părtășie de natură divină. Pentru o scurtă perioadă de timp pe această planetă obosită vor exista simultan două feluri de omenire: Icabod și Emanuel. Adică temple goale și temple pline de slava lui Dumnezeu. Și, ca întotdeauna, Icabod va persecuta pe Emanuel.
Dacă steaua din mâna lui Hristos nu este îngerul bisericii Laodicea, atunci cu siguranță este un idol care a uzurpat locul lui Hristos în inimile poporului Său.
Exact această atitudine L-a răstignit pe Hristos și a închis gura mesagerilor Lui la Minneapolis și de atunci încoace. Fundamentul acestui „Cine te crezi tu?” este credința puternic sădită în mentalul colectiv că Dumnezeu nu lucrează decât pe canalele convenționale, și că orice abatere de la acest procedeu vine neapărat de la cel rău. Așa a fost, așa este, și așa va fi până la sfârșit.
Biblia nu conține o mustrare mai aspră decât cea adresată bisericii Laodicea, a căror lăudăroșenie este similară cu cea a lui Efraim, care „aleargă după vântul de răsărit”, spunând: „„Cu adevărat, m-am îmbogățit, am făcut avere; și în toată munca mea nu mi s-ar putea găsi nicio nelegiuire care să fie un păcat. (Osea 12:1,8.)
......
Aminul divin nu va mai vorbi niciodată bisericii adventiste. Cei care resping solia către Laodiceea nu vor mai auzi niciodată un alt apel divin la pocăință și mântuire prin participarea la Nuntă.