M-am întâlnit cu Radu Vancu la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași și am profitat de ocazie pentru a-i lua un interviu. Acesta a și moderat Noaptea Albă a Poeziei, așadar ne-a povestit câte ceva despre asta, dar și despre spațiul său de scris, despre procesele diferite de scriere pe care le presupun genurile diferite pe care le explorează. În acest episod am discutat și câteva lucruri mai sensibile, fie că este vorba despre scriitorii ucraineni de pe front, dependența sau sinuciderea, însă Radu Vancu ne spune că literatura poate diminua monstruosul în lume. Acesta crede că trebuie să folosim literatura în așa fel încât să schimbe ceva în noi – iar dacă scriitorii nu reușesc asta, atunci măcar cititorii o vor putea face prin literatura pe care o descoperă. Vă invit să ascultați dialogul nostru de la Casa Muzeelor, în Iași, la FILIT. Ascultare plăcută!

Am vorbit cu scriitorul Alex Moldovan despre „Stabilizatori de stare”, volumul său recent de poezie publicat la OMG Publishing, dar și despre cartea de proză scurtă, „Decuplări monstruoase” (editura ART), apărută tot anul acesta. „Stabilizatori de stare” este un volum de poezie parțial autobiografic în care autorul vorbește despre experiența unui tată în creșterea unui copil neurodivergent (cu ADHD), cât și despre fațetele nu întotdeauna ușoare ale acestei existențe. Alex Moldovan ne dezvăluie mai multe despre procesul scrierii acestei cărți, dar și despre literatura pentru copii pe care ne-o dăruiește deja de atâta vreme. Vă dorim ascultare plăcută! *Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino) **Fotografia pentru vizual este prelucrată dintr-un original semnat de Claudiu Guraliuc.

Am vorbit cu Ștef Năstase despre thrillerul ei, Clara, apărut la Bookbite, Editura Celestium de curând. Ștef este și creatoare de conținut, așa că am avut ocazia să vorbim și despre activitatea de promovare a cărților, dar și despre ce ne inhibă atunci când scriem. Care au fost pașii importanți de urmat pentru desfășurarea unui thriller psihologic reușit și cât de mult contează să nu îți pui frâne inutile atunci când începi să scrii. Vă propun să începem cu un scurt fragment din prologul romanului, în lectura autoarei. Ascultare plăcută!

Am vorbit cu Emanuela Ignățoiu-Sora despre poezia sa. A publicat de curând „Și noi dansăm în plase de lumină și ace” la OMG Publishing, dar am vorbit și despre Clinamen apărută la Casa de Pariuri Literare – ambele sunt cărți frumoase și blânde, preocupate de subiecte fragile care de fapt le oferă forță. Ema ne-a povestit despre procesul scrierii acestor cărți și despre cum funcționează scrisul poeziei în ceea ce o privește. În același timp, am vorbit și despre necesitatea unei antologii ca cea pe care a coordonat-o cu Ionela Băluță la Nemira: „Cum am devenit feministă”. Alături de Ema am petrecut trei ani de licență la Facultatea de FIlosofie, așadar mă bucur să îmoărtășim și scrierea poeziei. Vă propun să începem cu un poem din „Și noi dansăm în plase de lumină și ace” în lectura autoarei. Ascultare plăcută!

Am vorbit cu Veronica Stănică care a debutat de curând la Litera cu volumul de proză scurtă Teoria lucrului bine făcut. O carte aparent blândă, cu un stil gingaș, dar care e plină de ascunzișuri inconfortabile și adesea macabre. Pe Veronica am întâlnit-o pentru prima oară la atelierul de scriere creativă Creative Writing Sundays la Revista de Povestiri și m-am bucurat de debutul ei excelent. Am discutat despre importanța finalului într-o povestire, cum ajungi să scrii mai bine și cât de chinuitor sau fericit este acest proces. Ascultare plăcută!

Azi am vorbit cu poeta Svetlana Cârstean – cum arată spațiul său de scris, cât de mult editează propriile texte, despre munca din spatele poemelor, dar și despre munca de editoare. Am vorbit, desigur, și despre ultima sa carte de poezie, Restul, apărută la Nemira unde, de asemenea, Svetlana Cârstean coordonează colecția de poezie contemporană „Vorpal”. Poezia ca prezență, ca protecție, ca luptă, ca „onorare a limbajului care se află în fața ta” – câteva din cuvintele cheie din discuția de azi. Vă propun să începem cu un poem din Restul în lectura autoarei. Ascultare plăcută!

Am vorbit cu poetul Alex Higyed despre ultima sa carte, „50% mai aproape de un final memorabil” (OMG), dar și despre „nimic personal” (Casa de Pariuri Literare). Două cărți de poezie cu titlu catchy - dar ce crede Alex despre titluri în poezie? Am vorbit cu el nu doar despre cum scrie poezie, dar și cum dă feedback, cum se comportă poemele scrise doar pentru a fi citite pe foaie față de cele scrise de la bun început pentru scenă. Acesta este fondatorul cenaclului performativ „Comuna 30” de la Timișoara, doctor în Litere și un poet care merge pe calea Spoken Word. Cu Alex am vorbit despre multiplele fațete ale poeziei contemporane, despre putința (sau neputința) de a fi obiectiv în poezie și alte lucruri asemenea. Episodul de azi începe cu poemul care și deschide volumul „50% mai aproape de un final memorabil”. Vă lăsăm să aflați voi dacă suntem mai aproape cu 50% de un final memorabil. Ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Îmi doream să vorbesc cu Iulia Gherasim încă de când am citit volumul său de proză scurtă, Ce văd păsările apărut la editura Polirom. Am discutat despre cartea sa de debut, dar și despre ce anume ne împinge de la spate când vine vorba de scris: despre muncă, disciplină, discernământ, prezență, dar și bucurie. „Scrisul e foarte mult despre a nu renunța” spune Iulia, iar eu sunt întotdeauna de acord cu anduranța care trebuie să vină la pachet când te joci cu limbajul. Totuși, cu tot acest bagaj, rămâne poate cea una dintre cele mai mari forme de libertate pe care le cunoaștem. „În scris,” zice Iulia Gherasim, „nu depind de nimeni și de nimic.” Vă las pe voi să descoperiți restul. Ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Azi am vorbit cu poeta Lorena Enache despre cărțile sale de poezie („Fetițe dulci” și „Cuibul de coapse”; ambele apărute la Charmides). A ieșit un dialog vulnerabil și superb despre poezia scrisă nu ca terapie, ci din plăcere, despre sexualitatea ca formă de putere și bucuria asumării scrierii poeziei ca act liber și în niciun fel constrângător. Vă propun să începem cu un poem din "Cuibul de coapse" în lectura autoarei. Ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

În episodul de azi am vorbit cu Martin Kumamoto despre cartea sa de debut „Camera de studiu”, un roman despre experiența unui autor înainte de debut, dragoste, viața de străin în Japonia, vizitând în același timp și memoria unei copilării în România. Protagonistul romanului are o țintă, la propriu, la care se uită pentru a-și reaminti că trebuie să scrie. Decizia de a scrie este o decizie de afirmare a vieții, iar celelalte elemente care întregesc cartea (iubirea, sexualitatea, rememorarea) sunt mecanisme secundare care întregesc demersul protagonistului – disperat și necesar. Despre acestea, dar și alte lucruri, am vorbit azi cu Martin la podcast. Ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Am vorbit cu Andrei Ruse despre trilogia fantasy „Ultimul împărat nemuritor” și despre biografia romanțată „Zaraza”, cât și despre activitatea sa de scriitor, dar și despre aceea de editor. Am fost fascinată de repovestirea basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, am fost emoționată de întâlnirea cu Cristian Vasile, Pribeagu și Fernic din „Zaraza”. Și pe toate le-am admirat pentru munca de documentare grozavă din spate. Am fost curioasă să aflu mai multe despre asta. În același timp, avem ocazia să observăm și o perspectivă constructivă și ușor critică asupra literaturii române, cu o privire de ansamblu a ceea ce poate însemna un roman interesant, care să nu plictisească. Podcastul de azi începe într-o notă puțin jucăușă, ceea ce poate se potrivește cu toată încântarea pe care am simțit-o parcurgând quest-ul lui Aleodor. Cărțile lui Andrei Ruse le găsiți la editura Hyperliteratura. Ascultare plăcută!

În episodul de azi am vorbit cu poeta Cristina Drăghici despre ultimul său volum de poezie „Un râs ca un zgomot de sticle sparte”, apărut la Editura Cartier. Dialogul cu Cristina s-a transformat treptat într-un poem lung în care ne vorbește despre viață, despre profesia ei și amestecul necesar cu poezia. Ne-a vorbit despre cum în volumul ei de debut, „anticorp”, s-a pregătit să „îndrăznească” și cum a reușit să nu mai cenzureze nimic. Cred că poezia Cristinei, adesea străbătută de o anumită violență și ceva inconfortabil, este în același timp extrem de blândă. Se vede în toate poemele interesul ei pentru viețile celorlalte femei și pentru explorarea propriei interiorități în raport cu lumea. Vă invit să ascultați și voi discuția cu Cristina, începând cu un poem din ultimul său volum. Ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Cosmin Leucuța revine la podcast. Am vorbit cu acesta despre cele mai noi cărți ale sale pentru că a publicat două în 2024: „Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni”, o carte de proză scurtă apărută la editura Humanitas și romanul „Big in Japan” din colecția Prima dragoste de la Editura Paralela 45 (colecție coordonată de Diana Iepure). Cosmin ne-a spus mai multe lucruri interesante în acest episod, despre speranțele și așteptările sale și în raport cu lumea, nu doar în ceea ce privește scrisul. Rămâne un fan al intrigilor și mizelor și ne dezvăluie ușurința cu care alege un titlu pentru o carte. În acest episod vei afla și ce impact a avut filmul American Beauty asupra uneia dintre cărți, precum și dorința acestuia de a nu fi etichetat drept un scriitor (doar) de horror. Ascultare plăcută și mulțumim!

La mulți ani! Mulțumim că ne-ai ascultat în 2024 și sper să ne acompaniezi în dialogurile noastre perfect contemporane și în 2025. Primul episod pe care-l aduc anul acesta e un dialog la distanță cu scriitoarea Sabina Yamamoto. Ne-am conectat responsabil, una în România, cealaltă în Japonia, și am vorbit despre romanul său de debut „Nu mai e nimeni acasă” (editura Vellant), despre mutarea în Japonia și dorința de a rămâne în conexiune cu România, chiar și de la această distanță. Am vorbit despre cum s-a scris romanul autobiografic, despre muncă și talent, inspirație și cercetări adânci în memorie. Ne-a povestit despre vara în care s-a închis în casă și a scris. Dar și despre necesitatea de a vorbi limba română care a dus la dorința de a scrie, „de a face mai mult”. Ascultare plăcută!

Today I bring you a dialogue with the writer Defne Suman from FILIT, a.k.a The international Festival of Literature and Translation in Iasi. We talked about her writing in general, but also about The Silence of Scheherazade which has recently been translated into Romanian by Irina Bojin at Humanitas Fiction Publishing House. Our conversation is entirely in English without a Romanian translation and it took place in a room at The House of Museums in Iasi. Enjoy our conversation and please look up her amazing novel about the city Smirna and resilience. Azi vă aduc un dialog cu scriitoarea Defne Suman din inima FILIT-ului, a.k.a Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași. Am vorbit despre scris în general, dar și despre Tăcerea Șeherezadei recent apărută în traducerea Irinei Bojin la Humanitas Fiction. Acest interviu este în întregime în engleză, fără inerpret în română. Ascultare plăcută și sper să vă motiveze să-i căutați romanul „Tăcerea Șeherezadei”, despre orașul Smirna și reziliență.

De multă vreme îmi doream să vorbesc cu Raluca Nagy, încă de când am citit Un cal într-o mare de lebede și, atunci când am văzut că va veni la FILIT, am știut că e momentul potrivit. Asta pentru că șansele s-o întâlnesc pe Raluca în România nu sunt foarte mari și nici dese, a venit tocmai din Insula Jeju, Coreea de Sud, pentru a fi alături de noi la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași. Din fericire, am reușit să vorbim mai pe larg în agitația și gălăgia plăcută din Casa FILIT. Ne-am aventurat pe tărâmul memoriei, rănilor și a altor dragoni, Raluca ne-a vorbii despre asemănările dintre Vietnam și România copilăriei sale – asemănări care vin pe fondul amintirilor senzoriale, despre blocaje și despre șocul descoperirii faptului că București seamănă cu Saigonul. După ce am terminat de citit Despre memoriile femeii și alți dragoni, am vrut mult să o întreb ce crede despre empatie și acum am avut ocazia. Îi urez bun venit acasă Ralucăi Nagy și pe voi vă îndemn să îi căutați cărțile apărute la Editura Nemira. Click și ascultare plăcută, suntem la episodul 51 la Perfect Contemporan, mulțumesc că ne asculți în continuare.

Am vorbit cu poetul Șerban Mihalache despre cartea sa de poezie „Vom trece de Marte dar nu imediat” (Casa de Editură Max Blecher). Ne-am aventurat puțin pe terenul debutului, dar discuția noastră a fost diversă și cuprinzătoare pentru că Șerban ne-a spus mai multe despre viziunea sa asupra limbajului. De exemplu, este bine să stăpânim noi limbajul când scriem sau să ne stăpânească el pe noi? Cum putem folosi în siguranță cuvintele și cum să nu ne fie „frică” de ele? Sunt titlurile fundamentale în poezie? În același timp, după această discuție amplă și interesantă, am rămas cu câteva teme de gândire și poate și cu o dorință de a explora eu însămi mai multe limbaje, reamintindu-mi încă o dată și inevitabil cât de importantă este această diversitate a cunoașterii. Podcastul cu Șerban, n-o să vă mint, e ca un performance și dacă nu l-ați auzit citind încă poezie, aveți o mostră la finalul întâlnirii. Am ajuns așadar la episodul 50 la Perfect Contemporan, mulțumesc că ne urmărești și ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Am vorbit cu Cristina Ispas despre antologiile Retroversiuni (Editura Paralela 45), antologii care reunesc proze scrise de femei. Cel mai recent volum a avut ca temă „Blocaje” și este coordonat de Cristina Ispas și Victor Cobuz. Pentru că următoarea antologie va avea o temă aleasă de Victor, sper să ne bucure și acesta cu o discuție despre Retroversiuni la momentul potrivit. Cristina Ispas ne-a vorbit despre cum a luat naștere ideea Retroversiunilor, dar și despre revendicare și despre așa-zisa autoizolare a autoarelor femei. Ne izolăm dacă publicăm astfel de antologii scrise doar de femei sau ne izolează cititorii (și poate nu doar aceștia) atunci când aleg să citească predominant autori bărbați? Am vorbit cu Cristina Ispas despre astfel de subiecte, dar nu au fost singurele pe care le-am abordat, fiind de asemenea curioasă cum reușește să înglobeze toate activitățile sale și când ne va bucura cu un nou volum de-al său. Ascultare plăcută și mulțumim! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Ne-am întors în sfârșit la Perfect Contemporan după o vară teribil de călduroasă și continuăm cu dialogul despre scris și literatură, dintr-un loc în care nimic nu e perfect, dar totul e mai mult sau mai puțin contemporan. Primul episod din acest nou sezon este cu scriitoarea Ioana Maria Stăncescu. Cel mai recent roman al său, „Tăcerea vine prima”, apărut la Editura Trei, explorează maternitatea și identitatea, individualitatea unei femei din poziția sa de mamă și fiică, dar și din poziția sa de „femeie” care se mișcă în lume, societatea oferindu-i perspective, comportamente și judecăți de valoare fără a ignora genul din care face parte. Am vorbit cu Ioana nu doar despre această carte, profundă și înspăimântătoare pe alocuri (mai ales în ceea ce privește reflecțiile poetice despre maturitate și maternitate/paternitate), însă și despre scris și această nevoie de a fi văzut(ă). Despre tăceri, dar și despre absența lor, precum și despre vulnerabilitatea și plăcerea de a fi scriitor/oare, cu tot bagajul pe care trebuie să îl porți cu tine atunci când pornești pe acest drum (cu siguranță anevoios, dar și pavat cu anumite satisfacții). Bonus: am vorbit și despre personajele feminine scrise de bărbați în literatura română canonică și s-au făcut niște afirmații care probabil nu se înțeleg foarte bine cu patriarhatul, ceea ce nu poate fi altfel decât perfect contemporan. Ascultare plăcută și mulțumim! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Silvia Dumitru a debutat recent cu romanul „Noaptea nu uită”, apărut la Humanitas în colecția Scriitori români contemporani. Mi-a plăcut enorm cartea ei care urmărește povestea Tinei, o fată care își descoperă feminitatea, sexualitatea și, până la urmă, propria identitate, îndrăgostindu-se de o altă fată. Relațiile Tinei sunt toxice și reușim să urmărim mai multe dinamici îngrijorătoare, dar pe care probabil le vom recunoaște. Dialogurile ei sunt vii, parcă scoase din viață, iar Silvia ne-a povestit despre procesul scrierii acestei cărți, despre perseverență și curaj. Vă dorim ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)