După ce cei doi teroriști trimiși la ordinul direct al lui Nicolae Ceaușescu să o bată – dar să nu o omoare, ci să o lovească în cap, încât să nu mai poată vorbi, și să o facă acasă la ea, pentru ca toți să știe că ochiul panoptic al dictaturii îi găsește în orice loc pe care îl cred în siguranță și curat – nu reușesc până la final și ea iese din comă, primul lucru pe care îl face Monica Lovinescu, spre îngrijorarea medicilor francezi, e să ajungă la microfon, să spună că poporul român, la fel ca ea, e victima unor criminali. A fost vocea care denunța crimele pe care regimul comunist le organizase într-un sistem masiv de exterminare și reducere la tăcere a românilor. Decepțiile ei de după 1989 au fost însă enorme: a fost martora unui proces de restaurație care a rămas o traumă în istoria României, cu marile dosare ale Revoluției și Mineriadei încă neîncheiate. O ediție specială, despre Monica Lovinescu și destinul ei și al țării, chiar de ziua ei de naștere. Invitat este Cristina Cioabă, cea care a îngrijit la Humanitas monografia Monicăi Lovinescu.